|
Scinni la notti
Scinni la notti a cantàrimi
centu canzuni d'amuri
Dormi lu suli
sutta i lampari
intra a lu funnu d'ù mari..
Sentu 'na vuci parrà rimi
nmenzu d'a' luna u splennuri
Cadi 'na stidda
ntra li tò manu
e mi cunnuci luntanu
Pozza lu ventu purtàrimi
supra a la vucca d'un ciuri
e u tò suspiru
stàrimi 'n cori
fin quannu a notti nun mori...
e u tò suspiru
stàrimi 'n cori
fin quannu a notti nun mori...
|
|
|
|
Veni lu tò pinzeru
Veni lu tò pinzeru e a mmia s'agnuna
comu 'n cocciu di furmentu ntra 'na spica
ca sempri va criscennu nnanzi a' luna
fin quannu u suli spunta e l'arrussica.
Nta li me vrazza vogliu a ttìa sunnari
comu la varca di nù piscaturi
ca duci e lenta accarizzia lu mari
facènnulu n'argentu di culùri.
Tu sì la me raggiuni di cantari
e l'acua chi sazzìa sti mè paroli
'na luci e un focu, ntra li notti amari
'a spina c'haiu 'n pettu, e mai nun doli...
Vulissi, ntra un iardìnu di limuna
sutta 'na stidda e a l'occhi tòi spirdàtu
ca mi purtassi, u ventu, 'na canzuna
e u tò suspiru, dintra a' lu me sciatu...
|
|
|
|
Notti stiddata
Appi a passari lu mari
tutti i mè cosi lassàri
l'aria , lu suli e li sciuri
li beddi amici e l'amuri.
Lentu lu tempu passava
e ogni momentu pinzava
a' casa luntanu, o' paisi
e a' matri ca o' munnu mi misi.
Quannu la notti stiddata
scinni nta chiazza e nta strata
cantu o' paisi a canzuna
sutta a lù chiaru d'à luna
cantu o' paisi a' canzuna
sutta a lù chiaru d'à luna.
Quannu cuminciu a sunnari
Dintra a lù cielu cumpari
Tutta 'a biddizza rusciàna
Di la me terra luntana
Fammi, Signuri un piaciri
ddà vogliu 'a vita finìri
sintennu d'ù suli u caluri
nmenzu a' nu chianu di sciuri
|
|
|
|
O casa granni
(con Giuseppe Mazzola Barreca)
O' casa granni, chi nascisti eterna
dunnì chi l'arma sciàta e nun si senti
ca renni, a lu gran Dìu chi la cuverna,
in pàci, li so fràggili elementi
Ti fannu ressa scantatizzi ventie
E li jacòbbi, amanti di caverna
nnò menzu ai nucipièrsichi durmenti
c'un suprasciàtu, a pìcchiu, chi custèrna...
Cu sù li morti? O morti sù li vivi !
Dintra a 'sta solitudini prufunna
lu mmàrmu eni cchiò friddu di la nivi...
Ma di la cruci la spiranza abbunna
santa la fidi, pi li morti 'ntantu
'n Nomine Patri, e Figghiu, e Spirtu Santu.
|
|
|
|
Scinnìu a la strata
Scinnìu a la strata, tra la nivi 'n mantu
Nnò so velu di trina, mmaculata.
Li pàssiri 'ntunarunu lu cantu
E idda comparì, di la firrata.
A cunsignàu lu patri, a li sò manu
comu l'argentu a festa d'à Patruna.
Stidda pareva, iùnta di l'arcanu,
vistuta di nu stràscicu di luna.
Lu iòrnu si grapìu a' u lucirnaru
Quann' idda ddà trasìu, arrisplinnenti.
Durmeva lu Bamminu nna l'artàru
Li sònnira biàti d'ì nnuccenti.
Oh, sti paroli nmiscati cu ll'amuri !
Stu puitari, 'ntra focu e santitati.
Stu gran 'nvernu nca porta a mmìa lu sciuri.
Stu cunfortu, pri li me nuttati...
Pinsàva, e ggh ìa niscennu a la pinnata
mentri ca 'n vrazza di la spusa, 'u velu
s'accarizziava i petri di la strata
iucannu cu i culura di lu cielu...
|
|
|
|
Un ruggito di gloria
Tra nuvole schiuse a un celeste mattino
per strada scendevano un padre e un bambino,
due seggiole in braccio e una grande bandiera
mentre era già primavera.
Lo sguardo volgevano in alto ai declivi
sfrecciava una rossa di là tra gli ulivi.
La gente acclamava un ruggito di gloria
un sogno di dolce memoria...
Il sole guardava il campione dall'alto
baciando quel nome laggiù sull'asfalto
e Nino giungeva arrembando il motore
mentre batteva il suo cuore.
E Nino volava tra monti e fiumare
scorgendo ogni volta l'azzurro del mare
e agli aspri tornanti saliva leggero
insieme al fiammante destriero
Ali di accesa passione
dietro a una magica scìa
entro a paesi, sopra ogni balcone
strepiti di ebbra follia.
E Nino volava tra monti e fiumare
scorgendo ogni volta l'azzurro del mare
sembrava il traguardo ora un lembo di storia
in seno a una dolce vittoria.
Svaniva quel giorno
tra il sole in declino.
Il padre e il bambino
tornavano già...
|
|
|
|